Sac-de-cul

28 iulie 2011

Apoi vin zile cnd renun?i din nou. Ca de pild?un curs de literatur? pentru un gard ntre tine ?i restul familiei. alegi gardul, renun?i la curs . dincolo de gard s? stea cinii cei jego?i, cu bl?nurile lor pline de microbi ?i pielea ciupit? de c?pu?e, cu sngele ciuruit, fl?mnzi ?i nengriji?i, de parc? ntreaga curte se oglinde?te n ei, cu scaie?ii ?i m?r?cinii ?i gunoaiele aruncate alandala.

altfel, r?mnem mu?i n fa?a calculatoarelor noastre, lumi care ne smulg din realit??ile cotidiene, care nu ne mai plac, care nu ne mai plac… unde s? evadezi n alt? parte dect tot ntr-o nou? nfund?tur??… unde?


saudad

30 august 2010

reiau muzici vechi si mi se pare ca simt din nou.

din cind in cind imi vine asa sa ma las doborita de tristete, ma ascund in acest loc ca sa ma injectez cu putina nostalgie . locul asta imi face rau, pentru ca e al meu si nu-mi mai apartine. la trei camere distanta, cum inchizi usa spre gradina,cineva imifute pofta de scris. si tu nu esti nici macar in distantele astea care ucid. spatii goale in care nu mai traiesc . in curind si acesta va fi un spatiu gol in care nu voi mai scrie si nimeni nu va sti niciodata despre cine am scris.

a fost o zi de cacat. in care iar nu s-a intimplat nimic. am primit citeva vesti bune, vesti despre cum sa plec cit mai departe. iar. putem sa le numim totusi rele din moment ce vreau sa ramin in tragi- comedia asta a umilintei zilnice. rutina, asta da. ca sa scap de ea sint dispusa sa strabat pamintul. dar nu asa se alunga nostalgiile, nu? sau cine stie, poate sintem batuti in toate piroanele lor, rastigniti in locuri care devin rani. nu le mai scarpinam ca nu are rost.


Axente Natalia

24 august 2010

a? fi vrut s?-mi fii nc? ?i nc? ?i nc?… c?ci din tine m? hr?neam… ?i snt sincer?, puternic? doar att ct crezi sau ct ceri.

tribut dat sincerit??ii.


Il asteptam

20 aprilie 2009
sa vina si sa se lipeasca din nou de mine. aceeasi poveste. se intorcea si mai flamand, il asteptam dureros. nu mai exista nimic altceva intre asteptare si abandon , tot ce se petrece intre era fleac. tot ce s-a petrecut inainte de asta, toata mizeria, tot balamacul, rasetele alea de hiene, au ramas ca niste amintiri lugubre ce mai explodeaza uneori, rar, cu o intensitate din ce in ce mai palida…
si chiar daca tu vrei sa te salvezi de la uitare trimitandu-mi-te in vis, te scuip acum in jalnica ta realitate cu dispret si-ti spun de la obraz ca esti nebun sa crezi ca te-am iubit vreodata, o clipa macar, o infinitezimala secunda. ohohahahihi… aiuuuuuuu…. urletul astade lupoaica transformat in chicot de diavol .
ce traiesc, ce simt, ce gindesc, ce iubesc si ce sper
e pentru ca nu (mai)existi.

Fini…

12 martie 2009
de la el am invatat sa primesc raul care vine cu fruntea senina, cu un fel de aroganta rautacioasa. sa infrunt cu veselie crizele altora. si asta poate da oricarui sfarsit o savoare neregretabila.

Minciuna repetata

7 martie 2009
mai ai putin… ca si cum as astepta demult asta. ti-ai luat masuri de precautie si dupa. stiu. nu vrei sa intelegi odata ca nu mai contezi. te-am mintit si de data asta ca ne vom vedea. ti-am promis de fapt, stiind inca de la primul sunet fals ca unele melodii se termina chiar inainte de a incepe. cand vezi peste tot numai masti si mascarade de ce te mai miri de posibilitatea unui final reusit? esti o proiectie a altora in care singur cazi ratoindu-te la toti ca esti modest si umil, dar in sinea ta, dincolo de circul asta, tanjesti dupa glorie. de ce se extaziaza toti la aceasta adulatie universala a unor viermi cu nimic mai interesanti decat tine. femei cu labii rozacee si cu mutre de purceluse care cad lovite naprasnic sub greutatea propriei lor suijari. se cred lucide si in acelasi timp desantate, singurul motiv pentru care inca se mai cred fatale este ca au avut candva 30 in talie. un simt al realitatii total distrus. ce-ai fost nu are relevanta cu ce esti si nici nu-ti ofera garantii pentru ce vei fi. pot sa vad insa cat esti de constant, liniar si plictisitor. nimic deosebit in afara de faptul ca lasi impresia unui indragostit lovit de amoc. muzica labiilor care falfaie in juru-ti pe care o crezi zbor de ingeri.  

sexu

22 ianuarie 2009
 e doar o forma de cunoastere . ca si iarba . fumezi, faci amor, fumezi, faci amor. intre doua fumuri ,ca sa nu te plicisesti, iar faci amor. sau intre doua partide , ca sa nu te plictisesti, iar fumezi. pe urma schimbi iarba, ca si cum ai schimba partenerul, sau partenerul ca si cum ai schimba iarba. dar totusi sa nu schimbi partenerul pe iarba. tot secretul e sa nu fii dependent , nici de… nici de….  

Desprindere 2

6 ianuarie 2009
indiferenta poate fi si ea desprindere.
cand bubele nu mai tin la cojile lor mai ales. cand alte piulite se insurubeaza in locul de drept si unesc oasele intre ele. gaurile dintre vertebre care dispar. dar nu asta voiam sa zic.
cruzimea poate fi si ea desprindere. la un moment dat mi-am inchipuit despre cineva ca a murit. mai mult decat atat: ca n-a existat niciodata. atat de tare am fost convinsa ca asa este, incat atunci cand intr-o noapte imi numaram iubitii, cum numara unii oile inainte de a adormi, pe el l-am sarit de pe lista. parca aveam mai multi, mi-am spus. ceva era in neregula, cineva nu iesea la numaratoare , si m-am foit toata noaptea prin memoria mea sa aflu cine si tot nu mi-am putut aminti. mi-a aparut in vis. spre dimineata. era trist, avea chiar un aer inchizitorial. "m-ai uitat", mi-a zis. "si nu e o uitare superficiala. tu CHIAR m-ai uitat, nici nu te prefaci" "de ce sa ma prefac?" ii raspundeam in vis. "cine esti tu?" "eu sint cel care te-a facut sa suferi mult. cum ai putut sa ma uiti TOCMAI  pe mine?" am ras in vis, i-am ras in fata. ce nebun! "inseamna ca ai facut treaba pe jumatate" a suras si el amar. avea buze pufoase. "si… te-am iubit?" "chiar nu-ti amintesti nimic? iti amintesti de toti numai de mine nu?" imi aminteam pana si de adolescentul care facuse un crash pentru mine si care era mereu in contratimp, de fiecare data cand se hotara sa ma invite in oras, afla ca unul dintre prietenii lui fusese mai rapid, si renunta. imi aminteam cum dadusem nume si adrese false celor cu care doream doar aventuri de o noapte sau doua, si ce nume si ce adrese false dadusem, imi aminteam cum rasesem in hohote de cel care avea intre picioare un chistoc invizibil, o bucata de carne crescuta ca o tumore si atat, o tumore creatza, ca o galusca uitata prea mult pe foc, si cum ma ridicasem in picioare cu lacrimi in ochi de atata ras si alergasem pe holurile hotelului care probabil si-acum mai rasuna in cascade de veselie. imi aminteam multe, vorbe si soapte, sarutari si binecuvantari, tipete si hohote, imbratisari , tandreturi si blandeti, cutremure sentimentale si raiul ciripit al iubirii implinite.
dar nu-mi aminteam de cel care ma facuse sa sufar ATAT. se lauda desigur. n-aveam cum sa uit asa ceva. cum sa uit un barbat pe care l-am iubit si dezmierdat? sau daca am crezut in el ca am crezut in el. "si totusi e adevarat", zicea el in vis. "probabil ai fost un mare farsor, farsorii nu-mi plac, nu vad alta explicatie". si-acum ce urmeaza? "trebuie sa ma pui pe lista" "pe care lista?" "trebuie sa intru si eu macar in numaratoarea ta, sa te ajut sa dormi…"
ce vis ciudat… sa fii piua intai in viata cuiva si pe urma sa nu incapi pe o blestemata de lista.

despre cararile noastre…

22 decembrie 2008
pe care am pasit impreuna.
o iubire taioasa ca lamele ierburilor si alteori matasoasa ca soaptele vantului printre cutite ….
 
azi te iubesc altfel. poate pentru prima data asa cum trebuie.

desprindere unu

20 decembrie 2008
amintirile emotiilor sunt emotii si nu sunt. daca intelegi asta poti sa te desprinzi fara probleme de sol, de flori, de musuroaiele de gunoi, de furnici, de casutele paianjenilor, de urzelile vaduvelor negre si de lacomia calugaritelor. amintirile emotiilor nu mai sunt emotii, cu timpul le iei doar din cutia in care le-ai depozitat crustele sarate si le imbraci, dar niciodata cu atata intensitate ca la inceput.
amintirile sentimentelor puternice sunt alte vesminte uitate. atatea haine in garderoba memoriei pe care le poti alege si le poti sorta in functie de umerase pana devin coji. un simplu bobarnac si scapi de ele. umerii tai devin usori, inima se zbate libera, simti murmurul aripilor timid crescand dintre coaste, ca niste muguri ce vor sa pocneasca in primavara. amintirea penelor albe si moi intinse sub soare e tot zbor spre lumina si vantul care se zbate in puful din ceafa, te indeamna sa speri, sa visezi, iti sopteste sa pleci…  
 
amintirea ta nu mai inseamna nimic. in sertarul secret din captuseala dulapului cu sentimente si emotii nu mai gasesc nimic, nici macar un umeras in care sa fi agatat palidul tau zambet ce-mi dadea fiori candva. amintirea uitarii e uitare. putem sa ne miram impreuna de asta sau sa ramanem indiferenti ca unghia lunii pe cerul fara stele. intr-o luni voi porni spre duminica. o femeie care zboara spre un barbat seamana cu amintirea emotiilor unei noi indragosteli care e tot indragosteala. au fost nopti, don Segundo, cand mi-ai curs prin sange cu o asemenea repeziciune incat ma lua ameteala si adormeam in zori zapacita de zbaterile tamplelor mele, iar in menghina testei curgeau ganduri si randuri, iar tu continuai sa ma minti, don Segundo, iar eu stiam, si tu stiai ca stiam, si ma urai din cauza asta, asa cum isi urasc marinarii puntea pe care o calca in picioare, dar nu pot trai departe de ea. au fost dimineti, don Segundo, cand imi desenai in praf zambetul si spuneai: ce trist zambet amar, si soarele spargea ceata in mii de cristale si ma cautai in amintiri si nu ma mai gaseai decat in acel nesfarsit alai de neveste care trebaluiau cu degetele si unghiile prin viata ta ca si cum ar fi scormonit printr-o salata beouf. si tu le lasai, don Segundo, iar eu ma departam ucigand in mine priviri sau reinventand zambete, catarandu-ma incapatanata pe catargul cel mai inalt al tacerilor mele ca sa vad zarea si pana unde imi pot intinde aripile, si cat o sa ma tina de data asta abandonul in viscerele cerului. si tu deveneai mic, mic, mic, cat un musuroi de furnica, don Segundo, apoi cat un fir de paianjan, apoi cat un cleste de calugarita , apoi si mai mic pana la pojghita de ceata dintre un infinit si celalalt. si de fiecare data cand o sa ma gandesc la tine va fi ceata in tacerile mele.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X